BISERICA SUB VREMURI (Matei 16:18)

Viața și societatea au evoluție ciclică, spirală, periodică. Biserica în lume cunoaște o manifestare asemănătoare. În istoria bisericii au fost momente de tristă amintire, dar și vremuri glorioase. Astăzi în multe locuri pare că biserica Domnului este în dificultate. Națiunile creștine sunt tot mai secularizate, consecință, Casele de rugăciune tot mai goale. Este de dorit ca fiecare din noi să ne ostenim cu optimism pe Calea Domnului, însă, văzând involuția bisericii din ultima vreme, suntem ispitiți la delăsare și descurajare.

I. DIAGNOSTICUL

În contextul acesta pentru a avea o atitudine corectă trebuie mai întâi a înțelege ce se întâmplă, de aceea permiteți să identific câteva cauze care duc la situația nedorită de astăzi.

a) DEZINTERESUL pentru cele spirituale în general și pentru biserică în special. Generațiile noastre au fost private în secolul trecut de prosperitate materială. Renunțarea la comunism și îmbrățișarea capitalismului ne-a făcut să descoperim belșugul în cele lumești, belșug spre care au migrat majoritatea. Libertatea pe de altă parte a oferit câmp deschis manifestărilor oculte astfel că acei puțini care își doresc apă pentru sufletul însetat se adapă din puțuri crăpate.

b) MIGRAȚIA ȘI DEPOPULAREA este o cauză naturală pentru care adunările se golesc. În diaspora românească poți întâlni biserici frumoase care încă cresc, cresc în bună măsură datorită infuziei de oameni care continuă să plece din țară. Prețul este o hemoragie care durează de peste treizeci de ani care slăbește continu trupul lui Hristos din România. Situația este dramatică mai ales în zona rurală unde depopularea naturală a localităților determină închiderea școlilor, a dispensarelor, a magazinelor și bineînțeles a bisericilor.

c) ÎMBĂTRÂNIREA POPULAȚIEI crează și ea probleme. Este un fapt, în România, ca și în celelalte țări occidentale, populația scade și îmbătrânește mereu. Tinerii se căsătoresc tot mai târziu și mai greu, iar cei care o fac la vârste înaitate vor dori, vor putea, să aibă puțini copii sau deloc. Este suficient să străbați țara și să observi cât de înfloritoare sunt localitățile unde se nasc mulți copii în familie. Tot astfel, bisericile locale în care au fost aduși pe lume mai mulți copii sunt adunări dinamice și cu viitor, adunări care sunt tot mai puține din nefericire.

d) SUPERFICIALITATEA ȘI DELĂSAREA sunt cauze serioase ce contribuie la regresul bisericilor. Sunt o categorie de credincioși și credincioase, tot mai numeroși, care se mulțumesc cu foarte puțin în viața lor spirituală. Botezul și apoi, ... o renuțare la a crește; credincioși dar, credincioși care nu ajung să-și cunoască și să-și trăiască niciodată identitatea în Hristos. Creștini și creștine care printr-o prezență și implicare sporadică nu-și onorează calitatea de membri ai Trupului lui Hristos și a adunării locale din care fac parte.

e) DEZBINAREA între cei credincioși este ca o plagă care erodează vigoarea și mărturia bisericilor. Mândria, imoralitatea, erezia, ... sunt doar câteva din cauzele împărțirii credincioșilor în cete și cete, împărțire care de multe ori lasă în urmă inimi frânte și niciodată vindecate deplin. Este o idee falsă că mai multe adunări mici sporesc eficiența lucrării și a mărturiei într-o comunitate. O vorbă spune „unde-s doi puterea crește”. Este un fapt: o familie de albine puternică culege mai mult nectar ca două sau chiar trei familii mai slabe.

f) COMPROMISUL cu lumea păcătoasă este și el un rău care, poate mai mult ca orice, afectează negativ. Poporul creștin de astăzi adesea se aseamănă cu cel samaritean de odinioară unde Dumnezeu și idolii, adevărul și minciuna, neprihănirea și păcatul conviețuiau împreună într-un concubinaj vătămător. Dumnezeu este sfânt, poporul Lui este sfânt, Calea și lucrarea Domnului deasemenea sunt sfinte, atunci când un ins sau mai mulți se compromit prin vorbe și fapte rele Duhul Sfânt se întristează și lucrarea Lui se stinge, iar fără Duhul Domnului viață și propășire nu exită.

II. REMEDIUL

a) POCĂINȚA este medicamentul universal pentru vindecarea de orice rău spiritual. Vedem în Cuvântul Domnului că pocăința este recomandată nu numai celor ne-mântuiți ci și Bisericii. În cele 7 mesaje adresate Bisericilor din Apocalipsa mereu se face recomadarea de pocăință, de întoarcere la dragostea dintâi și la o viață de sfințenie. Cineva a numit pe drept pocăința igiena sufletului.

b) „LA LEGE ȘI LA MĂRTURIE!" Căci dacă nu vor vorbi așa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta”. (Isaia 8:20) Toate trezirile din poporul Domnului au venit în urma redescoperirii Cuvântului lui Dumnezeu și au avut ca și consecință o puternică mărturie în fața lumii. Generația creștinilor de astăzi trebuie să se

întoarcă la Cuvântul Domnului pentru a găsi vindecare la relele spirituale care s-au abătut asupra ei. Sfânta Scriptură aduce lumina zorilor în viețile noastre, fără ea vom rămâne în bezna nopții.

c) CULTIVAREA DARURILOR SPIRITUALE cu care am fost înzestrați fiecare din noi în vederea zidirii Bisericii. Ezechia, împăratul lui Iuda, un împărat reformist, striga la neamul leviților: „Acum, fiilor, nu mai stați nepăsători; căci voi ați fost aleși de Domnul ca să stați în slujbă înaintea Lui, să fiți slujitorii Lui și să-I aduceți tămaie." La mustrarea împăratului, spune Scriptura că: „Leviții s-au sculat... ” (2Cronici 29:11-12) Apostolul Pave îi spune mai tânărului său colaborator în lucrul Domnului: „Nu fi nepăsător de darul care este în tine, ... ” (1Timotei 4:14) Darurile individuale cu care au fost înzestrați credincioșii și credincioasele sunt comorile bisericilor locale, în măsura în care sunt folosite, adunarea Domnului propășește.

d) PERSEVERENȚĂ pe Calea Domnului. Dumnezeu cere poporului Său pocăință, credință, sfințenie, dragoste, răbdare, perseverență... . În Cuvântul Domnului stă scris și; „... duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur, ... ” (Filipeni 2:12) Deasemeni, stă scris: „Să ținem fără șovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduința. Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alții și cu atât mai mult, cu cât vedeți că ziua se apropie”. (Evrei 10:23-25) Și: „De aceea, preaiubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului, căci știți că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” (1Corinteni 15:58)

III. OPTIMISMUL

O viață fără o doză cât de mică de speranță este un calvar. Este un fapt, oprimismul înlesnește vindecarea și oferă un minim de confort care face viața rezonabilă. Se poveștește că doi inși au fost închiși în aceiași temniță. Unil era optimist de fire, celălalt un pesimist înăscut. Pesimistul uitânduse zilnic la feriastră nu vedea decât gratiile, optimistul privea dincolo de zăbrele. Primul a murit în închisoare cel deal doilea a trăit să vadă ziua eliberării sale.

Slăbiciunile noastre personale însă nu explică întrutotul regresul bisericilor locale într-un anumit loc și timp. Sunt cauze care țin de împrejurări care nu se află în responsabilitatea noastră. Înțeleptul spune: „Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuți aleargă, că nu cei viteji câștigă războiul, că nu cei înțelepți câștigă pâinea, nici cei pricepuți, bogăția, nici cei învățați, bunăvoința, ci toate atârnă de vreme și de împrejurări. Căci omul nu-și cunoaște nici măcar ceasul, întocmai ca peștii prinși în mreaja nimicitoare și ca păsările prinse în laț; ca și ei sunt prinși și fiii oamenilor în vremea nenorocirii, când vine fără veste nenorocirea peste ei.” (Eclesiastul 9:11-12)

Prin urmare, trebuie să facem tot ce ține de noi în ce privește pocăința, iar dacă rezultatele se lasă așteptate, auto-flagelarea nu este o soluție; mai sănătos este să ne încredințăm în Mâna Domnului și să ne liniștim în suveranitatea lui Dumnezeu. Cineva, cred inspirat, spunea: Înțelepciunea constă în a schimba ce poți schimba și a accepta ce nu poți schimba.

Domnul Isus a spus clar că El își zidește Biserica și nimeni nu va putea să o biruie. (Matei 16:18) Cum trebuie înțeleasă afirmația Domnului? Vedem cu ochii îndurerați cum slăbește pe zi ce trece lucrarea lui Dumnezeu, bisericile locale se închid, sau mai rău, sunt convertite în localuri de petrecere lumească. Cum să ne liniștim? ...

Spuneam că viața nu urmează un curs liniar, ci unul ciclic. Istoria la fel. Biserica în scurgerea vremurilor tot astfel. Există perioade de înflorire și perioade de uscăciune. În anii nouăzeci biserica din România a cunoscut un având remarcabil, numărul credincioșilor s-a dublat sau chiar triplat într-o perioadă scută de timp, au fost ridicate un număr impresionant de case de rugăciune. Mai apoi lucrarea a frânat, stagnând sau chiar regresând în multe locuri. Dacă va fi voia Domnului vremurile de prosperitate vor reveni, nu știu dacă vor reveni curând, știu însă că Dumnezeu poate și eu sper. Ridicând privirile observăm că în multe locuri din lume biserica Domnului cunoaște astăzi un avânt impresionant pentru care ar trebui să fim mulțumitori lui Dumnezeu.

Biserica are însă și o dimensiune universală care transcende lumea noastră materială. După voia Domnului, adunând de aici mulți, de dincolo puțini, sau invers, numărul deplin al celor adunați în cer va intra cu siguranță. Dumnezeu nu va închide ușa harului până nu se va umple odaia de nuntă și asta este ce contează până la urmă. (Romani 11:25; Matei 22:9-10) Uneori privind în urmă te apucă nostalgia amintindu-ți de adunările pline și te întrebi: Unde este biserica din Efes? Dar cele din ținutul Galatiei? ... Unde sunt toți aceia care au umplut odată Casa Domnului din localitatea noastră? ... Dumnezeu are și aici răspuns: „După aceea m-am uitat și iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe, cu ramuri de finic în mâini; și strigau cu glas tare și ziceau: "Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care șade pe scaunul de domnie, și a Mielului!" (Apocalipsa 7:9-10)

Iată că în scurgerea deșartelor vremuri de pe pământ, prin nevrednicia noastă constantă, Domnul își împlinește planul desăvârșit. Prin urmare, să înlocuim delăsarea și descurajarea cu osteneala și optimismul. Dumnezeu, slăvit fie Numele Lui, este în control!